Vlad Feier (grupa HitchHikers) despre Ionut Balintoni
Azi am avut intalnirea cu alumni-ul ales, Ionut Balintoni. Ionut a intrat in AIESEC in 1996, atunci cand presedinte al AIESEC era Adi Florea. A vrut in AIESEC deoarece a participat la un proiect AIESEC in primavara, iar in toamna a ales sa se implice oficial. Pe vremea aceea, perioada de proba consta numai in traininguri, fara task (cum avem noi :D), iar daca se intarzia la training, erai pedepsit prin a spune bancuri. In ziua raspunsului final, a ramas blocat intr-un lift, impreuna cu 3 finlandezi, Finlanda fiind renumita pentru siguranta lifturilor. In 1996, aprox. 30% din membrii AIESEC erau de la REI. Din 60 de studenti care s-au inscris, au intrat 41. Ca proiecte la care a lucrat, a mentionat EuroBus, un proiect de popularizare a Europei, care s-a terminat cu o petrecere gigantica in Laptarie, o petrecere de care orice AIESEC-ar de atunci isi aminteste cu drag. S-a mai implicat in advertising, optand pentru grafica (logo-uri, fly-ere, brosuri etc.), in partea de recrutare (incepand cu 1998) si a mai fost communication manager. Din 1998, perioada de proba pentru recrutare s-a marit la 1 luna. Cea mai performanta recrutare a fost facuta in 1999, el ocupandu-se, printre altii, de aceasta. Nu a fost in niciun exchange, desi in 1999 incepuse sa se puna mare accent pe acest proiect, acesta fiind si motivul real (dar neoficial :D) pentru care in 2004 s-a renuntat la Career Days. Cum l-a schimbat AIESEC? Initial isi dorea sa participe in procesele de recrutare, iar acum detine o firma de recrutare (http://www.qhr.ro/). A participat la multe conferinte in tara si in strainatate, iar cea mai cool i s-a parut conferinta de aniversare a 50 de ani de AIESEC (1998) de la Helsinki si Stockholm. Cel mai memorabil moment din viata lui de AIESEC-er ramane petrecerea din Laptarie, organizata la sfarsitul proiectului EuroBus. A fost singurul membru al AIESEC care a castigat de 2 ori dreptul de vot. A parasit AIESEC in 2000, cand s-a angajat la RDS. Acum este casatorit, are (minim) 1 copil (din cate ne-a aratat in niste poze) si detine firma de recrutare. Ii urez mult succes in continuare, chiar daca nu va citi asta niciodata. :)
Wannabee Anonim (grupa HitchHikers) despre Tibi Borza
"Tibi Borza este ceeeel mai tare!" imi zise un membru aiesec cand a aflat cu ce alumni trebuie sa ma intalnesc eu. And I must admit that he was right :) Foarte preocupata, trimit mail repejor in speranta unei rendez-vous in weekend si raman mai mult decat uimita ca se fixeaza ceva pentru miercuri seara. Zis si facut...ne postam (eu si Irina,colega de task) la Romana en attendant monsieur Tibi si socializam pe cat posibil. Fost-am la ceainaria Serendipity unde Tibi ne-a lasat sa adulmecam in nestire borcanelele cu mirodenii si sa facem un top al ceaiurilor, povestind meanwhile despre el si aiesec. S-a nascut la Cluj, a crescut la Baia Mare si intr-un final a ajuns la facultate, SELS, in 2003 la Bucuresti. In acelasi an a aplicat si la aiesec, atras de afis si crezand ca va merge la o proiectie de filme. Recunoaste ca a pierdut primul formular completat si cand s-a intors la sediu pentru inca unul a ramas foarte placut impresionat de faptul ca i se retinuse numele. Simtea deja prima atractie fata de aiesec: "ce oameni faini sunt aici"...so he joined them pentru aproximativ 3 ani de zile. In acest timp a facut parte din departamentul de sales, a trecut ulterior pe outgoing student exchange si in 2004-2005 a avut un mandat de vice president in HR unde i-a placut teribil. Declara foarte mandru ca toti cei recrutati in aceasta perioada au trecut prin filtrul lui si si-a capatat cu aceasta ocazie porecla de Tibi TataLoR. He was so great incat a fost rugat sa fie coordonatorul departamentului pentru inca un mandat la nivel regional, pentru orasele Targu Mures si Sibiu. Ne-a povestit cu placere si nostalgie despre petrecerile aiesecaresti si despre distractia maxima de care a avut parte in perioada de proba si ulterior dupa ce a devenit membru. Cu toate acestea...business is business and pleasure is pleasure si a recunoscut ca a si muncit foarte mult, ca uneori dormea in sediu din cauza volumului de munca incat parintii lui aveau senzatia ca s-a lasat de facultate. Being an aiesec necesita multa dedicatie iar Tibi este unul dintre cei care a dat tot ce-i mai bun din el pe perioada sa activa. Este un trainer de succes in acest moment si recunoaste ca daca nu ar fi intrat in aceasta organizatie nu ar fi ajuns niciodata sa descopere ceea ce i-ar placea sa fac in plan profesional. It was a great evening, cu povesti placute, cu multe rasete si un ceai delicios. Tibi, thnx for sharing your experience with us. Mult succes in continuare si see you Wednesday at the alumni party!
Laura Ionescu (grupa FunHill) despre Daniela Penescu
“Without having a clue..”
Asta mi-a răspuns Daniela Penescu, alumnus AIESEC, atunci când am întrebat-o cum a ajuns să intre în organizaţie. Aflase de AIESEC de la sora ei, Oana, care fusese membră AIESEC Iaşi, iar atunci când a venit în Bucureşti, la facultate –ea fiind din Suceava- s-a gândit să aplice. A fost foarte supărată când, la primul interviu, a întârziat fiindcă nu şi-a planificat bine timpul, crezând că este programată la 13. 45, când de fapt trebuia să vină de la 12. 45 – cu toate acestea, Alma nu a certat-o J
Daniela nu şi-a dat seama de ce a fost acceptată în AIESEC, însă, la sfârşitul primului an, când a primit formularul de evaluare a găsit ca remarci faptul că părea sensibilă şi că ceilalţi aveau dubii cu privire la viitorul ei grad de implicare în AIESEC. Daniela e fost membru AIESEC între 2004 şi 2006- sfârşitul lunii mai. Iniţial nu a fost extrem de încântată de AIESEC, fiindcă intrase şi într-un departament care nu i se potrivea-vânzări/turism- din care s-a mutat un an mai târziu, alegând departamentul de marketing.
Daniela mi-a spus că cei care se implică în AIESEC sunt de trei feluri: cei care sunt implicaţi trup şi suflet, cei care rămân pasivi şi oameni care se implică cu moderaţie, adâugând faptul că ea a făcut parte din ultima categorie. În vara celui de-al doilea an al membership-ului ei în AIESEC a avut loc Bucharest Planning Meeting, moment ce avea să îi schimbe perspectiva asupra AIESEC şi să o determine să fie şi mai implicată decât era. Bucharest Planning Meeting a fost pentru Daniela momentul în care a văzut “the big picture”, în care a avut viziunea ansamblului.
Tot la Bucharest Planning Meeting s-au pus bazele proiectului Living Library, nu doar un proiect de leadership, ci şi un proiect menit să elimine şi prejudecăţile pe care oamenii le ataşează celorlalţi, fără ca măcar să îi cunoască. Cel care venise cu ideea e Mugur , care participase la un Living Library care avusese la Sziget, iar Danielei i-a plăcut ideea, toţi fiind de acord ca, în cel mai scurt timp posibil, să transforme conceptul în realitate. Living Library era un proiect în care te duceai şi-ţi alegeai o carte, în funcţie de domeniul care te interesa şi primeai o persoană, care îţi împărtăşea experienţa şipovestea ei timp de o oră.J La urma urmei, toţi suntem cârţi vorbitoare, nu?
The best experiencefost însă momentul în care, în octombrie 2005, AIESEC a recrutat noi membri. Daniela a fost aleasă coordonator de grupă- deşi nu aplicase pentru acest post. La şedinţa pe care o avuseseră pentru a stabili toate aceste detalii, Daniela nu s-a înscris fiindcă nu avea la cine să stea pe toată perioada trainingului. A fost aleasă coordonator fiindcă o prietenă de-ale ei, văzând cât de mult îşi doreşte Daniela să participe, a înscris-o fără ca ea să ştie. A fost sunată la începutul lunii septembrie să vină în Bucureşti şi pe toată perioada training-urilor a stat la o prietenă.
Din echipa ei au intrat 21 de studenţi din 25 şi toţi s-au implicat activ în AIESEC, câţiva ajungând acum să aibă posturi de conducere. Se vede că Daniela este mândră de echipa pe care a avut-o şi de oamenii pe care, timp de două săptămâni i-a îndrumat – alături de celălalt coordonator, Sorin- fiindcă atunci când vorbeşte despre ei nu conteneşte să zâmbească.
Ideea de Living Library a fost concretizată în perioada de început a anului 2006, proiect în care Daniela nu s-a putut implica într-atât de mult pe cât şi-ar fi dorit, acesta fiind şi singurul ei regret în ceea ce priveşte AIESEC. În mai 2006, Daniela a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină şefă la Burda România.
Daniela a învăţat în AIESEC că are defecte cu care se poate lucra, cum ar fi delăsarea. A devenit organizată şi a început să-şi planifice timpul, să-şi prioritizeze activităţile. Când mi-a arătat agenda, avea în unele zile până şi orele împărţite în minute.J
Daniela este un om cu totul extraordinar. Mi-a făcut o mare plăcere să stau de vorbă cu ea, fiindcă în decurs de două ore am avut ocazie de a cunoaşte un om care a avut noroc, dar care a şi luptat pentru a ajunge acolo unde-şi doreşte. Minionă şi cu nişte ochi albaştri absolut hipnotizanţi, Daniela este omul în spatele căruia se ascunde o poveste încredibilă, la care mai are încă mult de scris.
Dar cine este, de fapt, Maria Magdalena Tabac?...Un om cu o POVESTE. O poveste care merita data mai departe.
Sa ne imaginam ca ne putem intoarce in timp… nu mai tarziu de toamna anului 1999. Un inceput de an ca oricare altul, cu studenti derutati dar plini de viata si cu foarte multe visuri care pornesc pe un drum presarat cu capcane. Printre ei se afla si Maria proaspat studenta la facultatea demanagement din cadrul Universitatii ASE Bucuresti. O persoana increzatoare, dornica sa cunoasca oameni noi.
Povestea incepe cu un afis “Recrutare AIESEC” postat ca si acum prin cladirile ASE-ului. Suna interesant ceea ce o mana de studenti incercau sa promoveze, acel ceva specific caracterului ei.
Dar ca orice student la inceput de drumunele amanunte iti mai scapa “uitasem total de termenul limita al inscrierii si am avut noroc ca exact in ultima zi de inscriere m-am intalnit cu prietena asta care mi-a adus aminte intamplator ca era ultima zi… de asta, pt ca eu vroiam sa ma inscriu dar uitasem, m-am intors din drum si mi-am depus formularul”. Totul a decurs ca la carte dupa…o reusita la interviul individual desi “exact inainte de a ma chema pe mine inauntru, a iesit o tipa … a incercat sa zambeasca dar a izbucnit in plans….Asa ca am intrat oarecum in expectative”, o luna de proba in care “aveam un grup mare si nou de amici/prieteni... eram cu totii curiosi... era oarecum si dificil pentru ca exista o competitie intre noi... stiam clar ca nu vor intra toti dar ne-am distrat mult... am si muncit o gramada”.
Si fara sa isi dea seama Maria a devenit un Aiesec-er, un HR-rist in dezvoltare. “Ce imi placea mie mult era ca puteai sa lucrezi in proiecte in care poate daca te-ai fi dus la o firma, nu ar fi avut curaj sa iti dea pe mana asemenea responsabilitati” si “invatai foarte multe chestii de project management lucrand pur si simplu in proiectele desfasurate”. Tot ce a descoperit in Aiesec a dus l-a deschiderea de noi orizonturi. Nu a crezut ca va avea ocazia sa plece din tara atat de curand, Brazilia, Germania, Polonia.
Insa s-a implicat activ si in plan local “nu am fost in board, insa am coordonat un proiect (Bucharest Planning Meeting 2000) si am fost in OC (organizing committee) la vreo 10 alte proiecte”. Au inceput conferintele la care in parte a fost si trainer, membru in OC (organizing committee), OCP (organizing committee president) si participant.
Timpul a zburat si dupa patru ani de experienta Aiesec, absolventa Maria a realizat ca daca iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa lupti si sa faci tot posibilul sa-l obti, trebuie sa ai mai multa incredere in fortele proprii si sa dai tot ce poti “"make the most of now"...
Astazi Maria Magdalena lucreaza la Vodafone , isi aduce cu drag aminte de vremurile Aiesec, de prieteni care se ajuta unii pe ceilalti sa creeze experiente extraordinare, de aceea munca placuta.
Aceasta este povestea…
Mi-a facut mare placere sa fiu printre cei care au ajuns sa o descopere si sa aiba privilegiul de a o da mai departe. In sa povestea nu se opreste aici, isi va continua firul si cine stie, peste ani, cate file va contine “istoria ei”.
It's been a while since my last post and many things have happened in the meantime. The reason for this is first of all because the next day after my last post disaster struck. The .max file I had worked on was corrupted and I couldn't manage to save my last days' work. This is why I had to remake most of the details on the front bumper. I also had to redesign the hood, since it had too many vertices and it was too difficult to control. And while I was at it, I thaught about implementing a new modelling technique which is a combination between box-modelling (often used in car-body design) and mesh editing. All this just to speed-up the work Nevertheless, I'm still not sure exactly how I will pull off all the details and the turning point, when I will have to detach all the components into individual objects is coming. Right now, all the existing components like the doors, the roof, the wings, except for the hood and the front bumper are all part of one single object.
I've worked a bit on the details, although normally it's probabily best to do this at the end, when all the parts are already modelled. But I did it just to convince myself that I could actualy give the car the amount of details necessary to make it look real. The conclusion is that taking care of the details is very time-consuming, but very important as well, because it's the small things that really make the difference...
BMW 6 Series - finished basic shapes for hood and front bumper
Here's an update on the current work progress... The basic shapes of the hood and the front bumper are ready. What need to be done next is adjust the details. I believe I have finally come accross the best modelling technique, involving mostly just Editable Poly tools. Until yesterday I used to spend a considerable amount of time doing my best to achieve perfection through all sort of miscellaneous techniques and ideas that only I could have thought of. This is because I wanted to obtain perfect shapes even from the beginning. But today, I have given up all those concepts because they were really unpractical. While browsing through tutorials and other documentation files on the internet, I learned some key concepts which have finally led to the "revelation". I believe from now on, work will accelerate due to the experience I have gained and I'm desperately looking forward to build more and more of the BMW. I'll be back soon with more details. :)
BMW 6 Series - finished modelling the first component
I've finised the first part - the wing (? - I'm not sure if that's correct). This is actually the second time I've modelled the wing, since I wasn't satisfied with the first result. It looked OK but I realised it would have been very difficult to try to build the rest of the components based on that first model. For those of you who know a bit about 3D modelling... I've transformed it into an editable poly a little too soon. I know that 3 days is a bit too long for only one component, but it wasn't just wasted time. I've learned quite a lot of tricks along the way and I also believe it's best to study several techniques before starting to model the rest of the car, because there will be no turnin back from that point on.
